Conjugation of întrerupe
to interrupt, discontinue, cease, suspend Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | întrerup |
| tu | întrerupi |
| el / ea | întrerupe |
| noi | întrerupem |
| voi | întrerupeți |
| ei / ele | întrerup |
Imperfect
| eu | întrerupeam |
| tu | întrerupeai |
| el / ea | întrerupea |
| noi | întrerupeam |
| voi | întrerupeați |
| ei / ele | întrerupeau |
Perfectul simplu
| eu | întrerupsei |
| tu | întrerupseși |
| el / ea | întrerupse |
| noi | întrerupserăm |
| voi | întrerupserăți |
| ei / ele | întrerupseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | întrerupsesem |
| tu | întrerupseseși |
| el / ea | întrerupsese |
| noi | întrerupseserăm |
| voi | întrerupseserăți |
| ei / ele | întrerupseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întrerup |
| tu | să întrerupi |
| el / ea | să întrerupă |
| noi | să întrerupem |
| voi | să întrerupeți |
| ei / ele | să întrerupă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întrerupe |
| voi | întrerupeți |
Negativ
| tu | nu nu întrerupe |
| voi | nu nu întrerupeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întrerupe |
Gerunziu
| — | întrerupând |
Participiu
| — | întrerupt |