Conjugation of înmâna
to hand, hand over Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înmânez |
| tu | înmânezi |
| el / ea | înmânează |
| noi | înmânăm |
| voi | înmânați |
| ei / ele | înmânează |
Imperfect
| eu | înmânam |
| tu | înmânai |
| el / ea | înmâna |
| noi | înmânam |
| voi | înmânați |
| ei / ele | înmânau |
Perfectul simplu
| eu | înmânai |
| tu | înmânași |
| el / ea | înmână |
| noi | înmânarăm |
| voi | înmânarăți |
| ei / ele | înmânară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înmânasem |
| tu | înmânaseși |
| el / ea | înmânase |
| noi | înmânaserăm |
| voi | înmânaserăți |
| ei / ele | înmânaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înmânez |
| tu | să înmânezi |
| el / ea | să înmâneze |
| noi | să înmânăm |
| voi | să înmânați |
| ei / ele | să înmâneze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înmânează |
| voi | înmânați |
Negativ
| tu | nu nu înmâna |
| voi | nu nu înmânați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înmâna |
Gerunziu
| — | înmânând |
Participiu
| — | înmânat |