Conjugation of înjura
to abuse, insult Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înjur |
| tu | înjuri |
| el / ea | înjură |
| noi | înjurăm |
| voi | înjurați |
| ei / ele | înjură |
Imperfect
| eu | înjuram |
| tu | înjurai |
| el / ea | înjura |
| noi | înjuram |
| voi | înjurați |
| ei / ele | înjurau |
Perfectul simplu
| eu | înjurai |
| tu | înjurași |
| el / ea | înjură |
| noi | înjurarăm |
| voi | înjurarăți |
| ei / ele | înjurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înjurasem |
| tu | înjuraseși |
| el / ea | înjurase |
| noi | înjuraserăm |
| voi | înjuraserăți |
| ei / ele | înjuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înjur |
| tu | să înjuri |
| el / ea | să înjure |
| noi | să înjurăm |
| voi | să înjurați |
| ei / ele | să înjure |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înjură |
| voi | înjurați |
Negativ
| tu | nu nu înjura |
| voi | nu nu înjurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înjura |
Gerunziu
| — | înjurând |
Participiu
| — | înjurat |