Conjugation of înlănțui
to concatenate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înlănțui |
| tu | înlănțui |
| el / ea | înlănțuie |
| noi | înlănțuim |
| voi | înlănțuiți |
| ei / ele | înlănțuie |
Imperfect
| eu | înlănțuiam |
| tu | înlănțuiai |
| el / ea | înlănțuia |
| noi | înlănțuiam |
| voi | înlănțuiați |
| ei / ele | înlănțuiau |
Perfectul simplu
| eu | înlănțuii |
| tu | înlănțuiși |
| el / ea | înlănțui |
| noi | înlănțuirăm |
| voi | înlănțuirăți |
| ei / ele | înlănțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înlănțuisem |
| tu | înlănțuiseși |
| el / ea | înlănțuise |
| noi | înlănțuiserăm |
| voi | înlănțuiserăți |
| ei / ele | înlănțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înlănțui |
| tu | să înlănțui |
| el / ea | să înlănțuie |
| noi | să înlănțuim |
| voi | să înlănțuiți |
| ei / ele | să înlănțuie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înlănțuie |
| voi | înlănțuiți |
Negativ
| tu | nu nu înlănțui |
| voi | nu nu înlănțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înlănțui |
Gerunziu
| — | înlănțuind |
Participiu
| — | înlănțuit |