Conjugation of înfige
to thrust, push into, stick in, dig into, insert into Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfig |
| tu | înfigi |
| el / ea | înfige |
| noi | înfigem |
| voi | înfigeți |
| ei / ele | înfig |
Imperfect
| eu | înfigeam |
| tu | înfigeai |
| el / ea | înfigea |
| noi | înfigeam |
| voi | înfigeați |
| ei / ele | înfigeau |
Perfectul simplu
| eu | înfipsei |
| tu | înfipseși |
| el / ea | înfipse |
| noi | înfipserăm |
| voi | înfipserăți |
| ei / ele | înfipseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfipsesem |
| tu | înfipseseși |
| el / ea | înfipsese |
| noi | înfipseserăm |
| voi | înfipseserăți |
| ei / ele | înfipseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfig |
| tu | să înfigi |
| el / ea | să înfigă |
| noi | să înfigem |
| voi | să înfigeți |
| ei / ele | să înfigă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfige |
| voi | înfigeți |
Negativ
| tu | nu nu înfige |
| voi | nu nu înfigeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfige |
Gerunziu
| — | înfigând |
Participiu
| — | înfipt |