Conjugation of înfiora
to cause to shiver, shudder, shake, tremble Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfior |
| tu | înfiori |
| el / ea | înfioară |
| noi | înfiorăm |
| voi | înfiorați |
| ei / ele | înfioară |
Imperfect
| eu | înfioram |
| tu | înfiorai |
| el / ea | înfiora |
| noi | înfioram |
| voi | înfiorați |
| ei / ele | înfiorau |
Perfectul simplu
| eu | înfiorai |
| tu | înfiorași |
| el / ea | înfioră |
| noi | înfiorarăm |
| voi | înfiorarăți |
| ei / ele | înfiorară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfiorasem |
| tu | înfioraseși |
| el / ea | înfiorase |
| noi | înfioraserăm |
| voi | înfioraserăți |
| ei / ele | înfioraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfior |
| tu | să înfiori |
| el / ea | să înfioare |
| noi | să înfiorăm |
| voi | să înfiorați |
| ei / ele | să înfioare |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfioară |
| voi | înfiorați |
Negativ
| tu | nu nu înfiora |
| voi | nu nu înfiorați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfiora |
Gerunziu
| — | înfiorând |
Participiu
| — | înfiorat |