Conjugation of îndura
ɨn.duˈrato have the heart (bring oneself to do something that harms one’s sensibilities) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndur |
| tu | înduri |
| el / ea | îndură |
| noi | îndurăm |
| voi | îndurați |
| ei / ele | îndură |
Imperfect
| eu | înduram |
| tu | îndurai |
| el / ea | îndura |
| noi | înduram |
| voi | îndurați |
| ei / ele | îndurau |
Perfectul simplu
| eu | îndurai |
| tu | îndurași |
| el / ea | îndură |
| noi | îndurarăm |
| voi | îndurarăți |
| ei / ele | îndurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndurasem |
| tu | înduraseși |
| el / ea | îndurase |
| noi | înduraserăm |
| voi | înduraserăți |
| ei / ele | înduraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndur |
| tu | să înduri |
| el / ea | să îndure |
| noi | să îndurăm |
| voi | să îndurați |
| ei / ele | să îndure |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndură |
| voi | îndurați |
Negativ
| tu | nu nu îndura |
| voi | nu nu îndurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndura |
Gerunziu
| — | îndurând |
Participiu
| — | îndurat |