Conjugation of îndușmăni
to hate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndușmănesc |
| tu | îndușmănești |
| el / ea | îndușmănește |
| noi | îndușmănim |
| voi | îndușmăniți |
| ei / ele | îndușmănesc |
Imperfect
| eu | îndușmăneam |
| tu | îndușmăneai |
| el / ea | îndușmănea |
| noi | îndușmăneam |
| voi | îndușmăneați |
| ei / ele | îndușmăneau |
Perfectul simplu
| eu | îndușmănii |
| tu | îndușmăniși |
| el / ea | îndușmăni |
| noi | îndușmănirăm |
| voi | îndușmănirăți |
| ei / ele | îndușmăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndușmănisem |
| tu | îndușmăniseși |
| el / ea | îndușmănise |
| noi | îndușmăniserăm |
| voi | îndușmăniserăți |
| ei / ele | îndușmăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndușmănesc |
| tu | să îndușmănești |
| el / ea | să îndușmănească |
| noi | să îndușmănim |
| voi | să îndușmăniți |
| ei / ele | să îndușmănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndușmănește |
| voi | îndușmăniți |
Negativ
| tu | nu nu îndușmăni |
| voi | nu nu îndușmăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndușmăni |
Gerunziu
| — | îndușmănind |
Participiu
| — | îndușmănit |