Conjugation of îndupleca
ɨn.du.pleˈkato persuade, usually towards a more merciful course of action Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înduplec |
| tu | îndupleci |
| el / ea | înduplecă |
| noi | înduplecăm |
| voi | înduplecați |
| ei / ele | înduplecă |
Imperfect
| eu | înduplecam |
| tu | înduplecai |
| el / ea | îndupleca |
| noi | înduplecam |
| voi | înduplecați |
| ei / ele | înduplecau |
Perfectul simplu
| eu | înduplecai |
| tu | înduplecași |
| el / ea | înduplecă |
| noi | înduplecarăm |
| voi | înduplecarăți |
| ei / ele | înduplecară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înduplecasem |
| tu | înduplecaseși |
| el / ea | înduplecase |
| noi | înduplecaserăm |
| voi | înduplecaserăți |
| ei / ele | înduplecaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înduplec |
| tu | să îndupleci |
| el / ea | să înduplece |
| noi | să înduplecăm |
| voi | să înduplecați |
| ei / ele | să înduplece |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înduplecă |
| voi | înduplecați |
Negativ
| tu | nu nu îndupleca |
| voi | nu nu înduplecați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndupleca |
Gerunziu
| — | înduplecând |
Participiu
| — | înduplecat |