Conjugation of îndobitoci
ɨn.do.bi.toˈt͡ʃito make or render stupid, dull (like a beast/animal); to brutify, make like a brute Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îndobitocesc |
| tu | îndobitocești |
| el / ea | îndobitocește |
| noi | îndobitocim |
| voi | îndobitociți |
| ei / ele | îndobitocesc |
Imperfect
| eu | îndobitoceam |
| tu | îndobitoceai |
| el / ea | îndobitocea |
| noi | îndobitoceam |
| voi | îndobitoceați |
| ei / ele | îndobitoceau |
Perfectul simplu
| eu | îndobitocii |
| tu | îndobitociși |
| el / ea | îndobitoci |
| noi | îndobitocirăm |
| voi | îndobitocirăți |
| ei / ele | îndobitociră |
Mai mult ca perfectul
| eu | îndobitocisem |
| tu | îndobitociseși |
| el / ea | îndobitocise |
| noi | îndobitociserăm |
| voi | îndobitociserăți |
| ei / ele | îndobitociseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îndobitocesc |
| tu | să îndobitocești |
| el / ea | să îndobitocească |
| noi | să îndobitocim |
| voi | să îndobitociți |
| ei / ele | să îndobitocească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îndobitocește |
| voi | îndobitociți |
Negativ
| tu | nu nu îndobitoci |
| voi | nu nu îndobitociți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îndobitoci |
Gerunziu
| — | îndobitocind |
Participiu
| — | îndobitocit |