Conjugation of înconjura
ɨn.kon.ʒuˈrato encircle, surround (gather around something) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înconjor |
| tu | înconjori |
| el / ea | înconjoară |
| noi | înconjurăm |
| voi | înconjurați |
| ei / ele | înconjoară |
Imperfect
| eu | înconjuram |
| tu | înconjurai |
| el / ea | înconjura |
| noi | înconjuram |
| voi | înconjurați |
| ei / ele | înconjurau |
Perfectul simplu
| eu | înconjurai |
| tu | înconjurași |
| el / ea | înconjură |
| noi | înconjurarăm |
| voi | înconjurarăți |
| ei / ele | înconjurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înconjurasem |
| tu | înconjuraseși |
| el / ea | înconjurase |
| noi | înconjuraserăm |
| voi | înconjuraserăți |
| ei / ele | înconjuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înconjor |
| tu | să înconjori |
| el / ea | să înconjoare |
| noi | să înconjurăm |
| voi | să înconjurați |
| ei / ele | să înconjoare |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înconjoară |
| voi | înconjurați |
Negativ
| tu | nu nu înconjura |
| voi | nu nu înconjurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înconjura |
Gerunziu
| — | înconjurând |
Participiu
| — | înconjurat |