Conjugation of încolăci
to coil Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | încolăcesc |
| tu | încolăcești |
| el / ea | încolăcește |
| noi | încolăcim |
| voi | încolăciți |
| ei / ele | încolăcesc |
Imperfect
| eu | încolăceam |
| tu | încolăceai |
| el / ea | încolăcea |
| noi | încolăceam |
| voi | încolăceați |
| ei / ele | încolăceau |
Perfectul simplu
| eu | încolăcii |
| tu | încolăciși |
| el / ea | încolăci |
| noi | încolăcirăm |
| voi | încolăcirăți |
| ei / ele | încolăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | încolăcisem |
| tu | încolăciseși |
| el / ea | încolăcise |
| noi | încolăciserăm |
| voi | încolăciserăți |
| ei / ele | încolăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să încolăcesc |
| tu | să încolăcești |
| el / ea | să încolăcească |
| noi | să încolăcim |
| voi | să încolăciți |
| ei / ele | să încolăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | încolăcește |
| voi | încolăciți |
Negativ
| tu | nu nu încolăci |
| voi | nu nu încolăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a încolăci |
Gerunziu
| — | încolăcind |
Participiu
| — | încolăcit |