Conjugation of înainta
ɨ.na.inˈtato advance, to further, to help the cause of something Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înaintez |
| tu | înaintezi |
| el / ea | înaintează |
| noi | înaintăm |
| voi | înaintați |
| ei / ele | înaintează |
Imperfect
| eu | înaintam |
| tu | înaintai |
| el / ea | înainta |
| noi | înaintam |
| voi | înaintați |
| ei / ele | înaintau |
Perfectul simplu
| eu | înaintai |
| tu | înaintași |
| el / ea | înaintă |
| noi | înaintarăm |
| voi | înaintarăți |
| ei / ele | înaintară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înaintasem |
| tu | înaintaseși |
| el / ea | înaintase |
| noi | înaintaserăm |
| voi | înaintaserăți |
| ei / ele | înaintaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înaintez |
| tu | să înaintezi |
| el / ea | să înainteze |
| noi | să înaintăm |
| voi | să înaintați |
| ei / ele | să înainteze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înaintează |
| voi | înaintați |
Negativ
| tu | nu nu înainta |
| voi | nu nu înaintați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înainta |
Gerunziu
| — | înaintând |
Participiu
| — | înaintat |