Conjugation of înarma
to arm Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înarmez |
| tu | înarmezi |
| el / ea | înarmează |
| noi | înarmăm |
| voi | înarmați |
| ei / ele | înarmează |
Imperfect
| eu | înarmam |
| tu | înarmai |
| el / ea | înarma |
| noi | înarmam |
| voi | înarmați |
| ei / ele | înarmau |
Perfectul simplu
| eu | înarmai |
| tu | înarmași |
| el / ea | înarmă |
| noi | înarmarăm |
| voi | înarmarăți |
| ei / ele | înarmară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înarmasem |
| tu | înarmaseși |
| el / ea | înarmase |
| noi | înarmaserăm |
| voi | înarmaserăți |
| ei / ele | înarmaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înarmez |
| tu | să înarmezi |
| el / ea | să înarmeze |
| noi | să înarmăm |
| voi | să înarmați |
| ei / ele | să înarmeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înarmează |
| voi | înarmați |
Negativ
| tu | nu nu înarma |
| voi | nu nu înarmați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înarma |
Gerunziu
| — | înarmând |
Participiu
| — | înarmat |