Conjugation of înălța
to raise, hoist Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înalț |
| tu | înalți |
| el / ea | înalță |
| noi | înălțăm |
| voi | înălțați |
| ei / ele | înalță |
Imperfect
| eu | înălțam |
| tu | înălțai |
| el / ea | înălța |
| noi | înălțam |
| voi | înălțați |
| ei / ele | înălțau |
Perfectul simplu
| eu | înălțai |
| tu | înălțași |
| el / ea | înălță |
| noi | înălțarăm |
| voi | înălțarăți |
| ei / ele | înălțară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înălțasem |
| tu | înălțaseși |
| el / ea | înălțase |
| noi | înălțaserăm |
| voi | înălțaserăți |
| ei / ele | înălțaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înalț |
| tu | să înalți |
| el / ea | să înalțe |
| noi | să înălțăm |
| voi | să înălțați |
| ei / ele | să înalțe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înalță |
| voi | înălțați |
Negativ
| tu | nu nu înălța |
| voi | nu nu înălțați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înălța |
Gerunziu
| — | înălțând |
Participiu
| — | înălțat |