Conjugation of împreuna
ɨm.pre.uˈnato join, combine, put together, couple, unite Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | împreunez |
| tu | împreunezi |
| el / ea | împreunează |
| noi | împreunăm |
| voi | împreunați |
| ei / ele | împreunează |
Imperfect
| eu | împreunam |
| tu | împreunai |
| el / ea | împreuna |
| noi | împreunam |
| voi | împreunați |
| ei / ele | împreunau |
Perfectul simplu
| eu | împreunai |
| tu | împreunași |
| el / ea | împreună |
| noi | împreunarăm |
| voi | împreunarăți |
| ei / ele | împreunară |
Mai mult ca perfectul
| eu | împreunasem |
| tu | împreunaseși |
| el / ea | împreunase |
| noi | împreunaserăm |
| voi | împreunaserăți |
| ei / ele | împreunaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să împreunez |
| tu | să împreunezi |
| el / ea | să împreuneze |
| noi | să împreunăm |
| voi | să împreunați |
| ei / ele | să împreuneze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | împreunează |
| voi | împreunați |
Negativ
| tu | nu nu împreuna |
| voi | nu nu împreunați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a împreuna |
Gerunziu
| — | împreunând |
Participiu
| — | împreunat |