Conjugation of împricina
to sue Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | împricinez |
| tu | împricinezi |
| el / ea | împricinează |
| noi | împricinăm |
| voi | împricinați |
| ei / ele | împricinează |
Imperfect
| eu | împricinam |
| tu | împricinai |
| el / ea | împricina |
| noi | împricinam |
| voi | împricinați |
| ei / ele | împricinau |
Perfectul simplu
| eu | împricinai |
| tu | împricinași |
| el / ea | împricină |
| noi | împricinarăm |
| voi | împricinarăți |
| ei / ele | împricinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | împricinasem |
| tu | împricinaseși |
| el / ea | împricinase |
| noi | împricinaserăm |
| voi | împricinaserăți |
| ei / ele | împricinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să împricinez |
| tu | să împricinezi |
| el / ea | să împricineze |
| noi | să împricinăm |
| voi | să împricinați |
| ei / ele | să împricineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | împricinează |
| voi | împricinați |
Negativ
| tu | nu nu împricina |
| voi | nu nu împricinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a împricina |
Gerunziu
| — | împricinând |
Participiu
| — | împricinat |