Conjugation of împrăștia
to diffuse, clear away, dissipate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | împrăștii |
| tu | împrăștii |
| el / ea | împrăștie |
| noi | împrăștiem |
| voi | împrăștiați |
| ei / ele | împrăștie |
Imperfect
| eu | împrăștiam |
| tu | împrăștiai |
| el / ea | împrăștia |
| noi | împrăștiam |
| voi | împrăștiați |
| ei / ele | împrăștiau |
Perfectul simplu
| eu | împrăștiai |
| tu | împrăștiași |
| el / ea | împrăștie |
| noi | împrăștiarăm |
| voi | împrăștiarăți |
| ei / ele | împrăștiară |
Mai mult ca perfectul
| eu | împrăștiasem |
| tu | împrăștiaseși |
| el / ea | împrăștiase |
| noi | împrăștiaserăm |
| voi | împrăștiaserăți |
| ei / ele | împrăștiaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să împrăștii |
| tu | să împrăștii |
| el / ea | să împrăștie |
| noi | să împrăștiem |
| voi | să împrăștiați |
| ei / ele | să împrăștie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | împrăștie |
| voi | împrăștiați |
Negativ
| tu | nu nu împrăștia |
| voi | nu nu împrăștiați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a împrăștia |
Gerunziu
| — | împrăștiind |
Participiu
| — | împrăștiat |