Conjugation of îmbelșuga
to make fruitful, fertile, able to bear much produce, to yield abundantly Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îmbelșughez |
| tu | îmbelșughezi |
| el / ea | îmbelșughează |
| noi | îmbelșugăm |
| voi | îmbelșugați |
| ei / ele | îmbelșughează |
Imperfect
| eu | îmbelșugam |
| tu | îmbelșugai |
| el / ea | îmbelșuga |
| noi | îmbelșugam |
| voi | îmbelșugați |
| ei / ele | îmbelșugau |
Perfectul simplu
| eu | îmbelșugai |
| tu | îmbelșugași |
| el / ea | îmbelșugă |
| noi | îmbelșugarăm |
| voi | îmbelșugarăți |
| ei / ele | îmbelșugară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îmbelșugasem |
| tu | îmbelșugaseși |
| el / ea | îmbelșugase |
| noi | îmbelșugaserăm |
| voi | îmbelșugaserăți |
| ei / ele | îmbelșugaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îmbelșughez |
| tu | să îmbelșughezi |
| el / ea | să îmbelșugheze |
| noi | să îmbelșugăm |
| voi | să îmbelșugați |
| ei / ele | să îmbelșugheze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îmbelșughează |
| voi | îmbelșugați |
Negativ
| tu | nu nu îmbelșuga |
| voi | nu nu îmbelșugați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îmbelșuga |
Gerunziu
| — | îmbelșugând |
Participiu
| — | îmbelșugat |