Conjugation of vrăji
to bewitch, enchant Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | vrăjesc |
| tu | vrăjești |
| el / ea | vrăjește |
| noi | vrăjim |
| voi | vrăjiți |
| ei / ele | vrăjesc |
Imperfect
| eu | vrăjeam |
| tu | vrăjeai |
| el / ea | vrăjea |
| noi | vrăjeam |
| voi | vrăjeați |
| ei / ele | vrăjeau |
Perfectul simplu
| eu | vrăjii |
| tu | vrăjiși |
| el / ea | vrăji |
| noi | vrăjirăm |
| voi | vrăjirăți |
| ei / ele | vrăjiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | vrăjisem |
| tu | vrăjiseși |
| el / ea | vrăjise |
| noi | vrăjiserăm |
| voi | vrăjiserăți |
| ei / ele | vrăjiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să vrăjesc |
| tu | să vrăjești |
| el / ea | să vrăjească |
| noi | să vrăjim |
| voi | să vrăjiți |
| ei / ele | să vrăjească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | vrăjește |
| voi | vrăjiți |
Negativ
| tu | nu nu vrăji |
| voi | nu nu vrăjiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a vrăji |
Gerunziu
| — | vrăjind |
Participiu
| — | vrăjit |