Conjugation of vrea
ˈvre̯aUsed with fi and a past participle to form the indicative future perfect tense. Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | vreau |
| tu | vrei |
| el / ea | vrea |
| noi | vrem |
| voi | vreți |
| ei / ele | vor |
Imperfect
| eu | vream |
| tu | vreai |
| el / ea | vrea |
| noi | vream |
| voi | vreați |
| ei / ele | vreau |
Perfectul simplu
| eu | vrui |
| tu | vruși |
| el / ea | vruse |
| noi | vrurăm |
| voi | vrurăți |
| ei / ele | vrură |
Mai mult ca perfectul
| eu | vrusem |
| tu | vruseși |
| el / ea | vruse |
| noi | vruserăm |
| voi | vruserăți |
| ei / ele | vruseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să vreau |
| tu | să vrei |
| el / ea | să vrea |
| noi | să vrem |
| voi | să vreți |
| ei / ele | să vrea |
Imperativ
Afirmativ
| tu | vrei |
| voi | vreți |
Negativ
| tu | nu nu vrea |
| voi | nu nu vreți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a vrea |
Gerunziu
| — | vrând |
Participiu
| — | vrut |