Conjugation of urmui
to follow Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | urmui |
| tu | urmui |
| el / ea | urmuie |
| noi | urmuim |
| voi | urmuiți |
| ei / ele | urmuie |
Imperfect
| eu | urmuiam |
| tu | urmuiai |
| el / ea | urmuia |
| noi | urmuiam |
| voi | urmuiați |
| ei / ele | urmuiau |
Perfectul simplu
| eu | urmuii |
| tu | urmuiși |
| el / ea | urmui |
| noi | urmuirăm |
| voi | urmuirăți |
| ei / ele | urmuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | urmuisem |
| tu | urmuiseși |
| el / ea | urmuise |
| noi | urmuiserăm |
| voi | urmuiserăți |
| ei / ele | urmuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să urmui |
| tu | să urmui |
| el / ea | să urmuie |
| noi | să urmuim |
| voi | să urmuiți |
| ei / ele | să urmuie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | urmuie |
| voi | urmuiți |
Negativ
| tu | nu nu urmui |
| voi | nu nu urmuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a urmui |
Gerunziu
| — | urmuind |
Participiu
| — | urmuit |