Conjugation of urca
urˈkathird-person singular indicative simple past of urca (“go up, rise”) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | urc |
| tu | urci |
| el / ea | urcă |
| noi | urcăm |
| voi | urcați |
| ei / ele | urcă |
Imperfect
| eu | urcam |
| tu | urcai |
| el / ea | urca |
| noi | urcam |
| voi | urcați |
| ei / ele | urcau |
Perfectul simplu
| eu | urcai |
| tu | urcași |
| el / ea | urcă |
| noi | urcarăm |
| voi | urcarăți |
| ei / ele | urcară |
Mai mult ca perfectul
| eu | urcasem |
| tu | urcaseși |
| el / ea | urcase |
| noi | urcaserăm |
| voi | urcaserăți |
| ei / ele | urcaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să urc |
| tu | să urci |
| el / ea | să urce |
| noi | să urcăm |
| voi | să urcați |
| ei / ele | să urce |
Imperativ
Afirmativ
| tu | urcă |
| voi | urcați |
Negativ
| tu | nu nu urca |
| voi | nu nu urcați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a urca |
Gerunziu
| — | urcând |
Participiu
| — | urcat |