Conjugation of ura
uˈrato orate, speak publicly to convince, move or stir others, or to bless Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | urez |
| tu | urezi |
| el / ea | urează |
| noi | urăm |
| voi | urați |
| ei / ele | urează |
Imperfect
| eu | uram |
| tu | urai |
| el / ea | ura |
| noi | uram |
| voi | urați |
| ei / ele | urau |
Perfectul simplu
| eu | urai |
| tu | urași |
| el / ea | ură |
| noi | urarăm |
| voi | urarăți |
| ei / ele | urară |
Mai mult ca perfectul
| eu | urasem |
| tu | uraseși |
| el / ea | urase |
| noi | uraserăm |
| voi | uraserăți |
| ei / ele | uraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să urez |
| tu | să urezi |
| el / ea | să ureze |
| noi | să urăm |
| voi | să urați |
| ei / ele | să ureze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | urează |
| voi | urați |
Negativ
| tu | nu nu ura |
| voi | nu nu urați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ura |
Gerunziu
| — | urând |
Participiu
| — | urat |