Conjugation of suplica
third-person singular present/simple perfect indicative of suplica Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | suplic |
| tu | suplici |
| el / ea | suplică |
| noi | suplicăm |
| voi | suplicați |
| ei / ele | suplică |
Imperfect
| eu | suplicam |
| tu | suplicai |
| el / ea | suplica |
| noi | suplicam |
| voi | suplicați |
| ei / ele | suplicau |
Perfectul simplu
| eu | suplicai |
| tu | suplicași |
| el / ea | suplică |
| noi | suplicarăm |
| voi | suplicarăți |
| ei / ele | suplicară |
Mai mult ca perfectul
| eu | suplicasem |
| tu | suplicaseși |
| el / ea | suplicase |
| noi | suplicaserăm |
| voi | suplicaserăți |
| ei / ele | suplicaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să suplic |
| tu | să suplici |
| el / ea | să suplice |
| noi | să suplicăm |
| voi | să suplicați |
| ei / ele | să suplice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | suplică |
| voi | suplicați |
Negativ
| tu | nu nu suplica |
| voi | nu nu suplicați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a suplica |
Gerunziu
| — | suplicând |
Participiu
| — | suplicat |