Conjugation of străjui
to guard, to defend, to watch Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | străjuiesc |
| tu | străjuiești |
| el / ea | străjuiește |
| noi | străjuim |
| voi | străjuiți |
| ei / ele | străjuiesc |
Imperfect
| eu | străjuiam |
| tu | străjuiai |
| el / ea | străjuia |
| noi | străjuiam |
| voi | străjuiați |
| ei / ele | străjuiau |
Perfectul simplu
| eu | străjuii |
| tu | străjuiși |
| el / ea | străjui |
| noi | străjuirăm |
| voi | străjuirăți |
| ei / ele | străjuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | străjuisem |
| tu | străjuiseși |
| el / ea | străjuise |
| noi | străjuiserăm |
| voi | străjuiserăți |
| ei / ele | străjuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să străjuiesc |
| tu | să străjuiești |
| el / ea | să străjuiască |
| noi | să străjuim |
| voi | să străjuiți |
| ei / ele | să străjuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | străjuiește |
| voi | străjuiți |
Negativ
| tu | nu nu străjui |
| voi | nu nu străjuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a străjui |
Gerunziu
| — | străjuind |
Participiu
| — | străjuit |