Conjugation of străluci
[strəluˈtʃi]to shine, to sparkle, to radiate, to glister, to beam, to flare; to be bright Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | strălucesc |
| tu | strălucești |
| el / ea | strălucește |
| noi | strălucim |
| voi | străluciți |
| ei / ele | strălucesc |
Imperfect
| eu | străluceam |
| tu | străluceai |
| el / ea | strălucea |
| noi | străluceam |
| voi | străluceați |
| ei / ele | străluceau |
Perfectul simplu
| eu | strălucii |
| tu | străluciși |
| el / ea | străluci |
| noi | strălucirăm |
| voi | strălucirăți |
| ei / ele | străluciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | strălucisem |
| tu | străluciseși |
| el / ea | strălucise |
| noi | străluciserăm |
| voi | străluciserăți |
| ei / ele | străluciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să strălucesc |
| tu | să strălucești |
| el / ea | să strălucească |
| noi | să strălucim |
| voi | să străluciți |
| ei / ele | să strălucească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | strălucește |
| voi | străluciți |
Negativ
| tu | nu nu străluci |
| voi | nu nu străluciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a străluci |
Gerunziu
| — | strălucind |
Participiu
| — | strălucit |