Conjugation of reiepta
to refuse Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | reiept |
| tu | reiepți |
| el / ea | reieptă |
| noi | reieptăm |
| voi | reieptați |
| ei / ele | reieptă |
Imperfect
| eu | reieptam |
| tu | reieptai |
| el / ea | reiepta |
| noi | reieptam |
| voi | reieptați |
| ei / ele | reieptau |
Perfectul simplu
| eu | reieptai |
| tu | reieptași |
| el / ea | reieptă |
| noi | reieptarăm |
| voi | reieptarăți |
| ei / ele | reieptară |
Mai mult ca perfectul
| eu | reieptasem |
| tu | reieptaseși |
| el / ea | reieptase |
| noi | reieptaserăm |
| voi | reieptaserăți |
| ei / ele | reieptaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să reiept |
| tu | să reiepți |
| el / ea | să reiepte |
| noi | să reieptăm |
| voi | să reieptați |
| ei / ele | să reiepte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | reieptă |
| voi | reieptați |
Negativ
| tu | nu nu reiepta |
| voi | nu nu reieptați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a reiepta |
Gerunziu
| — | reieptând |
Participiu
| — | reieptat |