Conjugation of răpști
to grumble, to complain Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | răpștesc |
| tu | răpștești |
| el / ea | răpștește |
| noi | răpștim |
| voi | răpștiți |
| ei / ele | răpștesc |
Imperfect
| eu | răpșteam |
| tu | răpșteai |
| el / ea | răpștea |
| noi | răpșteam |
| voi | răpșteați |
| ei / ele | răpșteau |
Perfectul simplu
| eu | răpștii |
| tu | răpștiși |
| el / ea | răpști |
| noi | răpștirăm |
| voi | răpștirăți |
| ei / ele | răpștiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | răpștisem |
| tu | răpștiseși |
| el / ea | răpștise |
| noi | răpștiserăm |
| voi | răpștiserăți |
| ei / ele | răpștiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să răpștesc |
| tu | să răpștești |
| el / ea | să răpștească |
| noi | să răpștim |
| voi | să răpștiți |
| ei / ele | să răpștească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | răpștește |
| voi | răpștiți |
Negativ
| tu | nu nu răpști |
| voi | nu nu răpștiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a răpști |
Gerunziu
| — | răpștind |
Participiu
| — | răpștit |