Conjugation of răblăgi
to deteriorate through use Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | răblăgesc |
| tu | răblăgești |
| el / ea | răblăgește |
| noi | răblăgim |
| voi | răblăgiți |
| ei / ele | răblăgesc |
Imperfect
| eu | răblăgeam |
| tu | răblăgeai |
| el / ea | răblăgea |
| noi | răblăgeam |
| voi | răblăgeați |
| ei / ele | răblăgeau |
Perfectul simplu
| eu | răblăgii |
| tu | răblăgiși |
| el / ea | răblăgi |
| noi | răblăgirăm |
| voi | răblăgirăți |
| ei / ele | răblăgiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | răblăgisem |
| tu | răblăgiseși |
| el / ea | răblăgise |
| noi | răblăgiserăm |
| voi | răblăgiserăți |
| ei / ele | răblăgiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să răblăgesc |
| tu | să răblăgești |
| el / ea | să răblăgească |
| noi | să răblăgim |
| voi | să răblăgiți |
| ei / ele | să răblăgească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | răblăgește |
| voi | răblăgiți |
Negativ
| tu | nu nu răblăgi |
| voi | nu nu răblăgiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a răblăgi |
Gerunziu
| — | răblăgind |
Participiu
| — | răblăgit |