Conjugation of răcădui
to yell at someone Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | răcăduiesc |
| tu | răcăduiești |
| el / ea | răcăduiește |
| noi | răcăduim |
| voi | răcăduiți |
| ei / ele | răcăduiesc |
Imperfect
| eu | răcăduiam |
| tu | răcăduiai |
| el / ea | răcăduia |
| noi | răcăduiam |
| voi | răcăduiați |
| ei / ele | răcăduiau |
Perfectul simplu
| eu | răcăduii |
| tu | răcăduiși |
| el / ea | răcădui |
| noi | răcăduirăm |
| voi | răcăduirăți |
| ei / ele | răcăduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | răcăduisem |
| tu | răcăduiseși |
| el / ea | răcăduise |
| noi | răcăduiserăm |
| voi | răcăduiserăți |
| ei / ele | răcăduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să răcăduiesc |
| tu | să răcăduiești |
| el / ea | să răcăduiască |
| noi | să răcăduim |
| voi | să răcăduiți |
| ei / ele | să răcăduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | răcăduiește |
| voi | răcăduiți |
Negativ
| tu | nu nu răcădui |
| voi | nu nu răcăduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a răcădui |
Gerunziu
| — | răcăduind |
Participiu
| — | răcăduit |