Conjugation of puncționa
to puncture Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | puncționez |
| tu | puncționezi |
| el / ea | puncționează |
| noi | puncționăm |
| voi | puncționați |
| ei / ele | puncționează |
Imperfect
| eu | puncționam |
| tu | puncționai |
| el / ea | puncționa |
| noi | puncționam |
| voi | puncționați |
| ei / ele | puncționau |
Perfectul simplu
| eu | puncționai |
| tu | puncționași |
| el / ea | puncționă |
| noi | puncționarăm |
| voi | puncționarăți |
| ei / ele | puncționară |
Mai mult ca perfectul
| eu | puncționasem |
| tu | puncționaseși |
| el / ea | puncționase |
| noi | puncționaserăm |
| voi | puncționaserăți |
| ei / ele | puncționaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să puncționez |
| tu | să puncționezi |
| el / ea | să puncționeze |
| noi | să puncționăm |
| voi | să puncționați |
| ei / ele | să puncționeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | puncționează |
| voi | puncționați |
Negativ
| tu | nu nu puncționa |
| voi | nu nu puncționați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a puncționa |
Gerunziu
| — | puncționând |
Participiu
| — | puncționat |