Conjugation of pune
ˈpu.neto have or make someone do something by means of authority Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pun |
| tu | pui |
| el / ea | pune |
| noi | punem |
| voi | puneți |
| ei / ele | pun |
Imperfect
| eu | puneam |
| tu | puneai |
| el / ea | punea |
| noi | puneam |
| voi | puneați |
| ei / ele | puneau |
Perfectul simplu
| eu | pusei |
| tu | puseși |
| el / ea | puse |
| noi | puserăm |
| voi | puserăți |
| ei / ele | puseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pusesem |
| tu | puseseși |
| el / ea | pusese |
| noi | puseserăm |
| voi | puseserăți |
| ei / ele | puseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pun |
| tu | să pui |
| el / ea | să pună |
| noi | să punem |
| voi | să puneți |
| ei / ele | să pună |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pune |
| voi | puneți |
Negativ
| tu | nu nu pune |
| voi | nu nu puneți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pune |
Gerunziu
| — | punând |
Participiu
| — | pus |