Conjugation of prihăni
to accuse Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prihănesc |
| tu | prihănești |
| el / ea | prihănește |
| noi | prihănim |
| voi | prihăniți |
| ei / ele | prihănesc |
Imperfect
| eu | prihăneam |
| tu | prihăneai |
| el / ea | prihănea |
| noi | prihăneam |
| voi | prihăneați |
| ei / ele | prihăneau |
Perfectul simplu
| eu | prihănii |
| tu | prihăniși |
| el / ea | prihăni |
| noi | prihănirăm |
| voi | prihănirăți |
| ei / ele | prihăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prihănisem |
| tu | prihăniseși |
| el / ea | prihănise |
| noi | prihăniserăm |
| voi | prihăniserăți |
| ei / ele | prihăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prihănesc |
| tu | să prihănești |
| el / ea | să prihănească |
| noi | să prihănim |
| voi | să prihăniți |
| ei / ele | să prihănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prihănește |
| voi | prihăniți |
Negativ
| tu | nu nu prihăni |
| voi | nu nu prihăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prihăni |
Gerunziu
| — | prihănind |
Participiu
| — | prihănit |