Conjugation of practica
prak.tiˈkato practise (perform or observe an activity habitually) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | practic |
| tu | practici |
| el / ea | practică |
| noi | practicăm |
| voi | practicați |
| ei / ele | practică |
Imperfect
| eu | practicam |
| tu | practicai |
| el / ea | practica |
| noi | practicam |
| voi | practicați |
| ei / ele | practicau |
Perfectul simplu
| eu | practicai |
| tu | practicași |
| el / ea | practică |
| noi | practicarăm |
| voi | practicarăți |
| ei / ele | practicară |
Mai mult ca perfectul
| eu | practicasem |
| tu | practicaseși |
| el / ea | practicase |
| noi | practicaserăm |
| voi | practicaserăți |
| ei / ele | practicaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să practic |
| tu | să practici |
| el / ea | să practice |
| noi | să practicăm |
| voi | să practicați |
| ei / ele | să practice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | practică |
| voi | practicați |
Negativ
| tu | nu nu practica |
| voi | nu nu practicați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a practica |
Gerunziu
| — | practicând |
Participiu
| — | practicat |