Conjugation of porunci
to order, command Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | poruncesc |
| tu | poruncești |
| el / ea | poruncește |
| noi | poruncim |
| voi | porunciți |
| ei / ele | poruncesc |
Imperfect
| eu | porunceam |
| tu | porunceai |
| el / ea | poruncea |
| noi | porunceam |
| voi | porunceați |
| ei / ele | porunceau |
Perfectul simplu
| eu | poruncii |
| tu | porunciși |
| el / ea | porunci |
| noi | poruncirăm |
| voi | poruncirăți |
| ei / ele | porunciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | poruncisem |
| tu | porunciseși |
| el / ea | poruncise |
| noi | porunciserăm |
| voi | porunciserăți |
| ei / ele | porunciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să poruncesc |
| tu | să poruncești |
| el / ea | să poruncească |
| noi | să poruncim |
| voi | să porunciți |
| ei / ele | să poruncească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | poruncește |
| voi | porunciți |
Negativ
| tu | nu nu porunci |
| voi | nu nu porunciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a porunci |
Gerunziu
| — | poruncind |
Participiu
| — | poruncit |