Conjugation of posesui
to possess Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | posesuiesc |
| tu | posesuiești |
| el / ea | posesuiește |
| noi | posesuim |
| voi | posesuiți |
| ei / ele | posesuiesc |
Imperfect
| eu | posesuiam |
| tu | posesuiai |
| el / ea | posesuia |
| noi | posesuiam |
| voi | posesuiați |
| ei / ele | posesuiau |
Perfectul simplu
| eu | posesuii |
| tu | posesuiși |
| el / ea | posesui |
| noi | posesuirăm |
| voi | posesuirăți |
| ei / ele | posesuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | posesuisem |
| tu | posesuiseși |
| el / ea | posesuise |
| noi | posesuiserăm |
| voi | posesuiserăți |
| ei / ele | posesuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să posesuiesc |
| tu | să posesuiești |
| el / ea | să posesuiască |
| noi | să posesuim |
| voi | să posesuiți |
| ei / ele | să posesuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | posesuiește |
| voi | posesuiți |
Negativ
| tu | nu nu posesui |
| voi | nu nu posesuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a posesui |
Gerunziu
| — | posesuind |
Participiu
| — | posesuit |