Conjugation of pontifica
to pontificate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pontific |
| tu | pontifici |
| el / ea | pontifică |
| noi | pontificăm |
| voi | pontificați |
| ei / ele | pontifică |
Imperfect
| eu | pontificam |
| tu | pontificai |
| el / ea | pontifica |
| noi | pontificam |
| voi | pontificați |
| ei / ele | pontificau |
Perfectul simplu
| eu | pontificai |
| tu | pontificași |
| el / ea | pontifică |
| noi | pontificarăm |
| voi | pontificarăți |
| ei / ele | pontificară |
Mai mult ca perfectul
| eu | pontificasem |
| tu | pontificaseși |
| el / ea | pontificase |
| noi | pontificaserăm |
| voi | pontificaserăți |
| ei / ele | pontificaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pontific |
| tu | să pontifici |
| el / ea | să pontifice |
| noi | să pontificăm |
| voi | să pontificați |
| ei / ele | să pontifice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pontifică |
| voi | pontificați |
Negativ
| tu | nu nu pontifica |
| voi | nu nu pontificați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pontifica |
Gerunziu
| — | pontificând |
Participiu
| — | pontificat |