Conjugation of pomăzui
to anoint (a ruler) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pomăzuiesc |
| tu | pomăzuiești |
| el / ea | pomăzuiește |
| noi | pomăzuim |
| voi | pomăzuiți |
| ei / ele | pomăzuiesc |
Imperfect
| eu | pomăzuiam |
| tu | pomăzuiai |
| el / ea | pomăzuia |
| noi | pomăzuiam |
| voi | pomăzuiați |
| ei / ele | pomăzuiau |
Perfectul simplu
| eu | pomăzuii |
| tu | pomăzuiși |
| el / ea | pomăzui |
| noi | pomăzuirăm |
| voi | pomăzuirăți |
| ei / ele | pomăzuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pomăzuisem |
| tu | pomăzuiseși |
| el / ea | pomăzuise |
| noi | pomăzuiserăm |
| voi | pomăzuiserăți |
| ei / ele | pomăzuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pomăzuiesc |
| tu | să pomăzuiești |
| el / ea | să pomăzuiască |
| noi | să pomăzuim |
| voi | să pomăzuiți |
| ei / ele | să pomăzuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pomăzuiește |
| voi | pomăzuiți |
Negativ
| tu | nu nu pomăzui |
| voi | nu nu pomăzuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pomăzui |
Gerunziu
| — | pomăzuind |
Participiu
| — | pomăzuit |