Conjugation of plenui
to plunder Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | plenuiesc |
| tu | plenuiești |
| el / ea | plenuiește |
| noi | plenuim |
| voi | plenuiți |
| ei / ele | plenuiesc |
Imperfect
| eu | plenuiam |
| tu | plenuiai |
| el / ea | plenuia |
| noi | plenuiam |
| voi | plenuiați |
| ei / ele | plenuiau |
Perfectul simplu
| eu | plenuii |
| tu | plenuiși |
| el / ea | plenui |
| noi | plenuirăm |
| voi | plenuirăți |
| ei / ele | plenuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | plenuisem |
| tu | plenuiseși |
| el / ea | plenuise |
| noi | plenuiserăm |
| voi | plenuiserăți |
| ei / ele | plenuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să plenuiesc |
| tu | să plenuiești |
| el / ea | să plenuiască |
| noi | să plenuim |
| voi | să plenuiți |
| ei / ele | să plenuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | plenuiește |
| voi | plenuiți |
Negativ
| tu | nu nu plenui |
| voi | nu nu plenuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a plenui |
Gerunziu
| — | plenuind |
Participiu
| — | plenuit |