Conjugation of ortăci
to associate, to make friends Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | ortăcesc |
| tu | ortăcești |
| el / ea | ortăcește |
| noi | ortăcim |
| voi | ortăciți |
| ei / ele | ortăcesc |
Imperfect
| eu | ortăceam |
| tu | ortăceai |
| el / ea | ortăcea |
| noi | ortăceam |
| voi | ortăceați |
| ei / ele | ortăceau |
Perfectul simplu
| eu | ortăcii |
| tu | ortăciși |
| el / ea | ortăci |
| noi | ortăcirăm |
| voi | ortăcirăți |
| ei / ele | ortăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | ortăcisem |
| tu | ortăciseși |
| el / ea | ortăcise |
| noi | ortăciserăm |
| voi | ortăciserăți |
| ei / ele | ortăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să ortăcesc |
| tu | să ortăcești |
| el / ea | să ortăcească |
| noi | să ortăcim |
| voi | să ortăciți |
| ei / ele | să ortăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ortăcește |
| voi | ortăciți |
Negativ
| tu | nu nu ortăci |
| voi | nu nu ortăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ortăci |
Gerunziu
| — | ortăcind |
Participiu
| — | ortăcit |