Conjugation of norma
to set a norm Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | normez |
| tu | normezi |
| el / ea | normează |
| noi | normăm |
| voi | normați |
| ei / ele | normează |
Imperfect
| eu | normam |
| tu | normai |
| el / ea | norma |
| noi | normam |
| voi | normați |
| ei / ele | normau |
Perfectul simplu
| eu | normai |
| tu | normași |
| el / ea | normă |
| noi | normarăm |
| voi | normarăți |
| ei / ele | normară |
Mai mult ca perfectul
| eu | normasem |
| tu | normaseși |
| el / ea | normase |
| noi | normaserăm |
| voi | normaserăți |
| ei / ele | normaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să normez |
| tu | să normezi |
| el / ea | să normeze |
| noi | să normăm |
| voi | să normați |
| ei / ele | să normeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | normează |
| voi | normați |
Negativ
| tu | nu nu norma |
| voi | nu nu normați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a norma |
Gerunziu
| — | normând |
Participiu
| — | normat |