Conjugation of mira
to be astounded, amazed, surprised Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | mir |
| tu | miri |
| el / ea | miră |
| noi | mirăm |
| voi | mirați |
| ei / ele | miră |
Imperfect
| eu | miram |
| tu | mirai |
| el / ea | mira |
| noi | miram |
| voi | mirați |
| ei / ele | mirau |
Perfectul simplu
| eu | mirai |
| tu | mirași |
| el / ea | miră |
| noi | mirarăm |
| voi | mirarăți |
| ei / ele | mirară |
Mai mult ca perfectul
| eu | mirasem |
| tu | miraseși |
| el / ea | mirase |
| noi | miraserăm |
| voi | miraserăți |
| ei / ele | miraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să mir |
| tu | să miri |
| el / ea | să mire |
| noi | să mirăm |
| voi | să mirați |
| ei / ele | să mire |
Imperativ
Afirmativ
| tu | miră |
| voi | mirați |
Negativ
| tu | nu nu mira |
| voi | nu nu mirați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a mira |
Gerunziu
| — | mirând |
Participiu
| — | mirat |