Conjugation of jumătăți
to half Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | jumătățesc |
| tu | jumătățești |
| el / ea | jumătățește |
| noi | jumătățim |
| voi | jumătățiți |
| ei / ele | jumătățesc |
Imperfect
| eu | jumătățeam |
| tu | jumătățeai |
| el / ea | jumătățea |
| noi | jumătățeam |
| voi | jumătățeați |
| ei / ele | jumătățeau |
Perfectul simplu
| eu | jumătății |
| tu | jumătățiși |
| el / ea | jumătăți |
| noi | jumătățirăm |
| voi | jumătățirăți |
| ei / ele | jumătățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | jumătățisem |
| tu | jumătățiseși |
| el / ea | jumătățise |
| noi | jumătățiserăm |
| voi | jumătățiserăți |
| ei / ele | jumătățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să jumătățesc |
| tu | să jumătățești |
| el / ea | să jumătățească |
| noi | să jumătățim |
| voi | să jumătățiți |
| ei / ele | să jumătățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | jumătățește |
| voi | jumătățiți |
Negativ
| tu | nu nu jumătăți |
| voi | nu nu jumătățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a jumătăți |
Gerunziu
| — | jumătățind |
Participiu
| — | jumătățit |