Conjugation of jura
ʒuˈrathird-person singular simple perfect indicative of jura Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | jur |
| tu | juri |
| el / ea | jură |
| noi | jurăm |
| voi | jurați |
| ei / ele | jură |
Imperfect
| eu | juram |
| tu | jurai |
| el / ea | jura |
| noi | juram |
| voi | jurați |
| ei / ele | jurau |
Perfectul simplu
| eu | jurai |
| tu | jurași |
| el / ea | jură |
| noi | jurarăm |
| voi | jurarăți |
| ei / ele | jurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | jurasem |
| tu | juraseși |
| el / ea | jurase |
| noi | juraserăm |
| voi | juraserăți |
| ei / ele | juraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să jur |
| tu | să juri |
| el / ea | să jure |
| noi | să jurăm |
| voi | să jurați |
| ei / ele | să jure |
Imperativ
Afirmativ
| tu | jură |
| voi | jurați |
Negativ
| tu | nu nu jura |
| voi | nu nu jurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a jura |
Gerunziu
| — | jurând |
Participiu
| — | jurat |