Conjugation of isprăvi
to finish, complete, end, bring to an end Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | isprăvesc |
| tu | isprăvești |
| el / ea | isprăvește |
| noi | isprăvim |
| voi | isprăviți |
| ei / ele | isprăvesc |
Imperfect
| eu | isprăveam |
| tu | isprăveai |
| el / ea | isprăvea |
| noi | isprăveam |
| voi | isprăveați |
| ei / ele | isprăveau |
Perfectul simplu
| eu | isprăvii |
| tu | isprăviși |
| el / ea | isprăvi |
| noi | isprăvirăm |
| voi | isprăvirăți |
| ei / ele | isprăviră |
Mai mult ca perfectul
| eu | isprăvisem |
| tu | isprăviseși |
| el / ea | isprăvise |
| noi | isprăviserăm |
| voi | isprăviserăți |
| ei / ele | isprăviseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să isprăvesc |
| tu | să isprăvești |
| el / ea | să isprăvească |
| noi | să isprăvim |
| voi | să isprăviți |
| ei / ele | să isprăvească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | isprăvește |
| voi | isprăviți |
Negativ
| tu | nu nu isprăvi |
| voi | nu nu isprăviți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a isprăvi |
Gerunziu
| — | isprăvind |
Participiu
| — | isprăvit |