Conjugation of irumpe
dated form of irupe Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | irump |
| tu | irumpi |
| el / ea | irumpe |
| noi | irumpem |
| voi | irumpeți |
| ei / ele | irump |
Imperfect
| eu | irumpeam |
| tu | irumpeai |
| el / ea | irumpea |
| noi | irumpeam |
| voi | irumpeați |
| ei / ele | irumpeau |
Perfectul simplu
| eu | irumpui |
| tu | irumpuși |
| el / ea | irumpu |
| noi | irumpurăm |
| voi | irumpurăți |
| ei / ele | irumpură |
Mai mult ca perfectul
| eu | irumpusem |
| tu | irumpuseși |
| el / ea | irumpuse |
| noi | irumpuserăm |
| voi | irumpuserăți |
| ei / ele | irumpuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să irump |
| tu | să irumpi |
| el / ea | să irumpă |
| noi | să irumpem |
| voi | să irumpeți |
| ei / ele | să irumpă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | irumpe |
| voi | irumpeți |
Negativ
| tu | nu nu irumpe |
| voi | nu nu irumpeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a irumpe |
Gerunziu
| — | irumpând |
Participiu
| — | irumpt |