Conjugation of irupe
To emerge or manifest suddenly and forcefully Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | irup |
| tu | irupi |
| el / ea | irupe |
| noi | irupem |
| voi | irupeți |
| ei / ele | irup |
Imperfect
| eu | irupeam |
| tu | irupeai |
| el / ea | irupea |
| noi | irupeam |
| voi | irupeați |
| ei / ele | irupeau |
Perfectul simplu
| eu | irupsei |
| tu | irupseși |
| el / ea | irupse |
| noi | irupserăm |
| voi | irupserăți |
| ei / ele | irupseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | irupsesem |
| tu | irupseseși |
| el / ea | irupsese |
| noi | irupseserăm |
| voi | irupseserăți |
| ei / ele | irupseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să irup |
| tu | să irupi |
| el / ea | să irupă |
| noi | să irupem |
| voi | să irupeți |
| ei / ele | să irupă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | irupe |
| voi | irupeți |
Negativ
| tu | nu nu irupe |
| voi | nu nu irupeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a irupe |
Gerunziu
| — | irupând |
Participiu
| — | irupt |