Conjugation of invita
in.viˈtato awaken a desire (to do something) in someone Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | invit |
| tu | inviți |
| el / ea | invită |
| noi | invităm |
| voi | invitați |
| ei / ele | invită |
Imperfect
| eu | invitam |
| tu | invitai |
| el / ea | invita |
| noi | invitam |
| voi | invitați |
| ei / ele | invitau |
Perfectul simplu
| eu | invitai |
| tu | invitași |
| el / ea | invită |
| noi | invitarăm |
| voi | invitarăți |
| ei / ele | invitară |
Mai mult ca perfectul
| eu | invitasem |
| tu | invitaseși |
| el / ea | invitase |
| noi | invitaserăm |
| voi | invitaserăți |
| ei / ele | invitaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să invit |
| tu | să inviți |
| el / ea | să invite |
| noi | să invităm |
| voi | să invitați |
| ei / ele | să invite |
Imperativ
Afirmativ
| tu | invită |
| voi | invitați |
Negativ
| tu | nu nu invita |
| voi | nu nu invitați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a invita |
Gerunziu
| — | invitând |
Participiu
| — | invitat |