Conjugation of inhiba
to inhibit Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | inhib |
| tu | inhibi |
| el / ea | inhibă |
| noi | inhibăm |
| voi | inhibați |
| ei / ele | inhibă |
Imperfect
| eu | inhibam |
| tu | inhibai |
| el / ea | inhiba |
| noi | inhibam |
| voi | inhibați |
| ei / ele | inhibau |
Perfectul simplu
| eu | inhibai |
| tu | inhibași |
| el / ea | inhibă |
| noi | inhibarăm |
| voi | inhibarăți |
| ei / ele | inhibară |
Mai mult ca perfectul
| eu | inhibasem |
| tu | inhibaseși |
| el / ea | inhibase |
| noi | inhibaserăm |
| voi | inhibaserăți |
| ei / ele | inhibaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să inhib |
| tu | să inhibi |
| el / ea | să inhibe |
| noi | să inhibăm |
| voi | să inhibați |
| ei / ele | să inhibe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | inhibă |
| voi | inhibați |
Negativ
| tu | nu nu inhiba |
| voi | nu nu inhibați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a inhiba |
Gerunziu
| — | inhibând |
Participiu
| — | inhibat |